Copiii si televizorul

[Vizitator]

Televizorul nu mai e un aparat, ci un membru adoptiv al familiei, o bona cu program nonstop care nu cere bani. Va permite sa va concentrati asupra propriilor probleme si întrebari, neglijându-le pe cele ale copilului dumneavoastra. Zeci de studii arata ca expunerea prelungita la televizor a unui copil duce la diminuarea capacitatii de atentie, la scaderea coeficientului de inteligenta si la cresterea impulsivitatii.

Ce conteaza?, cât timp nu trebuie sa raspundeti la întrebari ca “Unde se duc norii?” sau “Ce e umbra?”, nici nu sunteti nevoit sa va întrerupeti activitatea pentru a va spune parerea despre niste mâzgaleli copilaresti. Iar peste câtiva ani, cel care si-a aflat raspunsurile cu telecomanda si cu mouse-ul se va uita la dumneavoastra ca la un televizor dat pe Mute.

Între voi va sta o pojghita de sticla si veti dori sa fiti macar Picture in Picture în viata lui, dar veti fi doar un post banal asezat pe telecomanda între doua canale favorite, un film cândva interesant, însa banalizat de-atâtea reluari. Asadar, lasati-va în genunchi si cautati ACUM piesa de lego care se potriveste la turnuletul castelului! Nu aveti foarte mult timp.

Cele 89 de posturi TV n-o vor gasi, însa în timp vor construi un alt turnulet, pentru un prizonier cu deficit de atentie. Iesiti în parc si jucati fotbal cu fiul dumneavoastra. Desi nu aveti inelul cu puteri miraculoase, iar el nu prea nimereste mingea, împreuna formati o echipa imbatabila.