Dragostea si netul

[Dor]

M-am trezit in fata calculatorului incercand sa abordez o tema care
oricarui din noi i se poate intampla ''a te indragosti virtual''. Mereu
ma intrebam .....cum o fi? :).....si am aflat.
Desi aflata intr-o relatie de ceva timp m-am simtit prinsa in aceasta ''poveste de iubire virtuala'' cu un necunoscut. Am indraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei ferii numita IUBIRE. Si sa iubesc asa cum o pasare ,iubeste zborul si libertatea.....asa cum o albina iubeste floarea.....El este universul meu magic.
Acum cateva luni,dupa o zi obositoare,plictisita,am deschis un forum in ideea de a socializa, a-mi schimba starea, intr-un cuvant a ma relaxa.
Am inceput sa ma port ca o strengarita coplesita de nostalgia copilariei, printr-un joc de cuvinte. Pana cand a aparut El, fat-frumos avand in dotare atitudinea unui copilas inocent ce vrea sa-ti vorbeasca,sa dea glas cuvintelor frumoase ce-i trec prin capsor, in momentul in care ochii lui au dat de nikname-ul meu ''dragalas''. A intrat in vorba cu mine.....cu o aparenta stapanire de sine si a cuvintelor ce mi-le adresa; urmareste reactiile mele, atent sa nu greseasca.....rauri de complimente :) nicidecum timid.....doar urme usoare de incantare apar prin smile-urile afisate, vazand ca m-a luat prin surprindere.
Putin surprinsa de situatia creeata.......El asteptand ca eu sa reactionez, afisand un aer matur, si in acelasi timp incercand sa-mi induca cum ca e absorbit de persoana mea, interesul lui fata de mine crestea......cand fara sa vrea se regaseste in cuvintele mele. Isi dorea mai mult.
Alta zi Eu,El si restu lumii....vine zambeste inofensiv,parca vrea sa ma asigure de interesul lui total nevinovat,golit de intentii jignitoare......accept prezenta lui si faptul ca sunt putin intimidata de El.
El observa asta, dar si inocenta pe care copilul din mine fara sa vrea le afiseaza......zambeste,stie ca acum El ''conduce''. Ma gaseste complet dezarmata, debordand de sinceritate, ma gaseste pe mine cea de zi cu zi.....ajunge sa imi citeasca propria persoana prin vorbele ce le rostesc si prin tacerea pe care o afisam din cand in cand, deja stie mai mult decat il las sa vada; imi dau seama de vulnerabilitatea mea, incerc sa schimb ''scorul'', dar e prea tarziu ......El ma stie. Zilele trec......El vine din nou zambind, vorbiti dar surpriza: Eu ii vorbeam dupa acceasi pozitie, ascunzand copilul din mine de tot , iar El.......El nu mai stie ce sa mai creada; vorbele lui isi gasesc acum replica la mine........ramane surprins ......vrea mai mult si eu, acel copil pe care el il vazuse pana acum, ii oferise pe masura.....(doar vorbe aruncate in vant)
Se pricepea sa-mi intoarca lumea pe dos, asa credea el, de fapt asa e :)......dar aveam grija sa o intorc si eu pe a lui. Eu continuam sa il surprind,iar el devine din ce in ce mai contrariat......copilul care se fastacea incepe sa devina ''Femeie''........sa-l simta,sa-i citeasca acel comportament studiat....mi-e imi placea jocul pentru ca era momentul in care ma amuzam. Jocul nostru a continuat o perioada, dar in final castiga pentru ca eu il aleg pe El.......pentru ca oricat de goale imi sunau vorbele lui, ma gandeam ca poate se vor transforma in......in ce? :) Se facu deodata tacere. Jocul incetase.....pentru mine. :) El ma cauta cu privirea de fiecare data......insa jocul lui nu se terminase.
Intr-o alta zi eu iar am acceptat reluarea jocului care incet,incet incepea sa nu mai fie distractiv.......dar eu nu realizam asta. :)
Siguranta pe care eu o afisam de fapt, era inocenta unui copil. Incep sa visez..... :) :) :) ....de fapt ralizez ca m-am indragostit ca o adolescenta, mistuita de prima iubire.
Nu stiu prea multe despre viata. Nu sunt nici suficient de versata nici destul de inteleapta pentru a privi cu detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii ce refuza sa se estompeze , odata cu trecerea timpului. M-am multumit traind aici si acum toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am condus repede, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou. Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat. Si am crezut pentru un timp ca reusesc. M-am inselat. :) Poti fugi de multe lucruri in viata,mai putin de tine insati. Nu pot spune nici acum, in momentul in care scriu aceste randuri, ce m-a facut sa ma opresc asupra lui. Poate niste amintiri demult suprapuse.....poate faptul ca era atit de diferit de toti cei pe care ii cunosc, de mine, pentru ca avea darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si a ma ridica atunci cand ma gaseam infranta si nesigura. Doar din cuvinte.....Fara nici un efort din partea lui, existenta lui ma linistea si imi dadea fiori totodata. Devenise micul meu secret ce ma facea sa zambesc de fiecare data cand imi aminteam de el, un capriciu, un necunoscut pe care nu aveam de gand sa il descopar chiar daca il cunosteam mai mult in fiecare zi. De fapt ma cunosteam pe mine. Asa cum nu ma mai stiusem niciodata. Si imi placea acea fata, visatoare, nebuna, calma si plina de verva, ca un vulcan pe jumatate activ, asteptand momentul cataclismului. Asa cum nu as fi putut aparea in fata nimanui, ma gaseam in fata lui, convinsa fiind ca distanta si faptul ca nu era pana la urma decat un necunoscut, imi permitea sa fiu asa cum vreau fara teama de repercursiuni. Nu m-a interesat de unde vine si al cui este , atata timp cat, de fiecare data cand era cu mine, il simteam al meu. Era mica mea oaza de placere. Chiar ma incita ideea ca existenta mea atit de bine pusa la punct in aparenta, sa fie zdruncinata putin. Imi placea ca nu sunt perfecta si imi placea ca cea ce faceam cu el, nu semana cu nimic din cea ce mai facusem pana acum. Ma linistea faptul ca nu eram linga El sa ma vada atunci cand rosesc, cand zambesc, cand ma aprind de dorinta sau cum ma las prada furiei. Imi placea jocul de a fi si a nu fi cu El, ca orice lucru nou din viata mea. Vroiam sa ma bucur de moment fara a sti cum arata ziua de maine. vroiam sa simt ceva, orice, numai ca sa stiu ca mai pot simti. Emotie. Cu intensitate.Si de ce sa nu spunem adevarul '' iubim sa fim indragostiti''........mi-a dat exact ce aveam nevoie si stiu ca si el a gasit in mine cea ce astepta......acel fior.....acea traire.....mi-a dat puterea de a ma regasi.......
Aici apare o intrebare :''E atat de greu sa iubesti sau poate e mai greu sa pastrezi o iubire?'' Sa fim noi cei de adineauri purtati pe cele mai diverse si imprevizibile vazduhuri ale pasiuni si inexplicabilului, intratat de neglijenti si indiferenti incat, odata cunoscut; sa pierdem acest sentiment puternic in stare sa ne ridice pana la culmile absolute? Nimeni nu va sti, doar noi.......de noi depinde totul. Credeam ca iubirea este cu totul alceva....... insa inima are taine pe care nici o ratiune nu o poate patrunde. Mereu ma intreb daca iubim de ce suferim? Intreb inima pana cand? Pana cand va suferi? Si glasul inimii raspunde: pana cand vei sti ca ziua de ieri, va ramane pentru totdeauna o zi care trebuie pastrata in suflet si pretuita. Pana cand vei descoperi astazi ca ai inceput sa iubesti si sa traiesti.Pana cand vei afla ca si maine mai poti iubi si traii......


Va astept parerile
in legatura cu iubirea virtuala

[Marya]

iubirea virtuala nu mi pot da seama o prefer pe cea reala e mai palpitanta

[enryka]

cred ca numai un om slab poate iubi o umbra....trebuie sa iubim numai realitatea....nu poti cunoaste un om doar din ,,vorbe alese,,suntem atat de diferiti in realitate...cum pot oamenii sa creada a exista iubire virtuala??sunt doar vise ...vise pe care ni le dorim in realitate....vezi barbatul perfect in cineva care poate are familie..poate joaca foarte bine un rol...

[Iubirik]

multe dintre noi incercam sa parem altfel cand comunicam prin
intermediul internetului...discutam fara niciun fel de inhibitii si
poate pt unele dintre noi sentimentele sunt mult mai bine exprimate in scris decat daca am fi fata in fata cu persoana respectiva mult mai usor ii trimitem online un sarut decat am putea sa o facem in realitate... ne place si ne atrage misterul, necunoscutul si ne facem in minte un portret robot al celui pe care il stim doar dupa un nume virtual...aceste "iubiri virtuale" iti creeaza o dependenta de neimaginat... devin un fel de drog de care nu mai poti scapa ... te simti legata de cineva pe care nu-l stii cum este in adevaratul sens al cuvantului... vocea senzuala de la telefon si cuvintele ametitoare de pe mess iti pot aduce in lumea reala un barbat de care nu te-ai fi indragostit daca l-ai fi cunoscut in alte imprejurari dincolo de un mod distractiv de a-ti pierde timpul, trebuie sa-ti impui sa nu stai tot timpul pe net cu persoane necunoscute... nu uita de hobbyurile tale si nu sta inchisa in fata computerului tot week-endul!!! daca vrei o relatie serioasa, incearca sa te intalnesti cu cel cu care vorbesti pe net!!! macar vei afla daca merita sau este doar timp pierdut... intr-adevar, este mai comod sa tastezi la nesfarsit decat sa ai curajul de a stabili o intalnire, mai ales daca esti o fire timida sau nu reusesti sa comunici foarte bine cu cei din jur... incearca insa sa nu te izolezi si sa-ti creezi o lume frumoasa, pe care o vezi asa cum vrei tu...

ce buna sunt la sfatuit...daca as sti sa pun si-n practica

[enryka]

imi pare rau ca am judecat mai sus....poate ca ni se poate intampla tuturor...dar ca sa nu se-ntample....poti pune o bariera in fiecare vorba pentru ca suntem totusi oameni si nu suntem perfecti.Raman totusi la ideea ca nu tot ce zboara se mananca

[Continut sponsorizat]