POEZI DE SUFLET(COPY /PASTE SAU CREATII PROPRI)

[Iubirik]

Rezumarea primului mesaj :

Va plac poeziile? Avetzi poeti si poezi preferate??Avetzi creatzii propri??Aici este locul unde le putetzi afisa

[Iubirik]

dumnezeu sa-l odihneasca a pleaca alaturi de ceilalti oameni de teatru pentru a tine ultima piesa in fata lui dumnezeu

[Iubirik]

Minciunile au gust de trandafiri,
Sunt risipite-n cerul ce-l respiri,
De-aceea nu mai poti sa le suporti,
Si totusi treci pe-alei, cu ochii morti.

Vantul nu-mparte, poate doar ca poarta,
In ochiul cerului o luna moarta,
Iluzia iubirii rastignita,
In inima de dragoste ranita.

Ganduri se duc ca frunzele de toamna,
Si noaptea peste noi tristeti rastoarna,
In ochii tai albastri,lupi flamanzi,
Alearga prin padure dupa manji,

Doar ploaia cade ca un nesfarsit
Si ne-ntrebam, pe unde am gresit,
De ceru-n mine este-atat de greu,
Si fulgera prin incaperi mereu.

vanghelis008

[Nesus]

Minciunile au gust de trandafiri,
Sunt risipite-n cerul ce-l respiri,
De-aceea nu mai poti sa le suporti,
Si totusi treci pe-alei, cu ochii morti.

Vantul nu-mparte, poate doar ca poarta,
In ochiul cerului o luna moarta,
Iluzia iubirii rastignita,
In inima de dragoste ranita.

Ganduri se duc ca frunzele de toamna,
Si noaptea peste noi tristeti rastoarna,
In ochii tai albastri,lupi flamanzi,
Alearga prin padure dupa manji,

Doar ploaia cade ca un nesfarsit
Si ne-ntrebam, pe unde am gresit,
De ceru-n mine este-atat de greu,
Si fulgera prin incaperi mereu.

vanghelis008

[matuka]

George Topârceanu ~Noiembrie~

Plouă stupid...
Cerul îşi scutură
Ca dintr-o ciutură
Frigul lichid.

Cârduri de ciori -
Neagră pecingine,
Flori de funingine
Zboară sub nori...

Plouă perfid.
Şi-n doză minimă
Picură-n inimă
Neant acid.

Plouă de sus...
Toamna ironică
Îmi scrie-o cronică
Cât un Larousse.

(O Halim?, -
Pentru că nu cere
Nici introducere,
Nici "va urma"...)

Plouă placid:
A...e...i...o...u...ă...
Dacă continuă,
Mă sinucid!O zi buna fara prea multa ploaie

[Nesus]

Meşterul Manole (Ion Taloş) Cei nouă zidari, Nouă meşteri mari Ei se socotea, Ca ei să mi-ş facă Zid de mănăstire Să nu fie-n lume. Zâua zâduia, Noaptea se surpa. Ei se socotea, Jurământ punea Ca ei să nu spuie La neveste-acasă Şi care va merge Meşterul Manole Luni de dimineaţă Cu prânzu-nainte... În zâd s-o zâduiască. Opt necredincioşi... Credinţ-o călcatu, Credinţă n-avea Şi ei le spunea, Ele nu venea. Manole, Manole, Meşteru Manole, El credinţa-şi ţine Că el că nu-i spune La nevast-acasă. Luni de dimineaţă Ea mi se scula, Pruncu şi-l scălda, Prânzu şi-l făcea, La bărbat pleca. El când o vedea, Din gură grăia: De-ar da Dumnezeu Rugu să-i răsaie, Pe ea să mi-o-ncurce, Mâncarea s-o verse, Doar vremea va trece. Rugu-i răsărea, Ea mi-l d-ocolea, Măi tare venea. El când mi-o vedea, Cu mâna-i făcea 'Ndărăpt să se-ntoarcă. Ea, când îl vedea Măi tare venea, La el ajungea, Mâncarea punea. Zâdarii mi-o lua Şi-n zâd mi-o punea. Nimic nu-i vorghea, Num-o zâduia, Zâd pân-la genunchi. Ea din grai grăia: - Voi nouă zidari, Nouă meşteri mari, Doar voi nu glumiţi De mă zâduiţi Zâd pân-la genunchi? Nimic nu-i zicea, Num-o zâduia, Zâd până la brâu, Ea iar din grai grăia: — Manole, Manole, Meştere Manole, Dar voi nu glumiţi De mă zâduiţi Zâd până la brâu, Că zâdu mă strânge, Ţâţişoara-m' curge Şi copilu-m' plânge. Nimic nu-i zicea, Num-o zâduia Zâd până la ţâţe. Ea iar din grai grăia: - Manole, Manole, Meştere Manole, Ţie nu ţi-i milă De a ta soţie? Că zâdu mă strânge, Ţâţişoara-m' curge Şi copilu-m' plânge. Nimic nu-i zicea Num-o zâduia Zâd până la gâtu. Ea iar din grai grăia: - Manole, Manole, Meştere Manole, Ţie nu ţi-i milă De a ta soţie? Văd că nu glumiţi De mă zâduiţi. Zâd până la gâtu, Că zâdu mă strânge, Ţâţişoara-m' curge Şi pruncuşoru-m' plânge. Da'voi să-mi lăsaţi Loc leagănului La căpu zâdului, Vântu când o bate Ni l-o legăna Şi când îmi va ninge Pruncu mi l-o unge Şi când o ploua Pruncu-l va scălda. Lui cu mama lui, Lui cu mama lui!

[matuka]

SE DA...IN TARA ROMANEASCA

Se da uleiu-n tara romaneasca
Si lumea sta cuminte pe la cozi
Ca totusi, au nevoie sa traiasca
Avand in frunte carduri de nerozi.

Si zahar e in tara romaneasca
La liber sau la ratie,cum poti
Copiii totusi trebuie sa creasca
In tara asta plina de netoti.

Se dau si oua-n tara romaneasca
Mereu mai scumpe si mereu mai mici
Dar nu-i nimic,poporul o sa creasca
Si vom ajunge o tara de pitici.

De toate sunt in tara romaneasca,
Dar ne-afundam in bezna pana-n gat
Lasati-i dracului pe toti sa pasca
Sa zaca in mocirla pana-n gat.

Ne-a mai ramas sa ne rugam la ceruri
Si s-asteptam minunea intr-o zi,
Dar ingerii sunt prinsi de alte treburi
Si nu ne mai ajuta,orice-ar fi.

Sunt toate scumpe-n tara romaneasca
Si grijile se inmultesc mereu,
Ar trebui un neam nou sa se nasca
Ca sa ne mai ajute...Dumnezeu.

[Iubirik]

creatie proprie

[matuka]

foarte frumos

[Iubirik]

foarte frumos

stii ca fara tine n-as fi reusit ...atat de curand

[Iubirik]

Privire peste miez de noapte


Să nu adormi iubito,

că vin din depărtare,

La ceas târziu de noapte,

în braţe să te prind...

Şi să plecăm, în taină,

în lumea asta mare

Ca să-nţelegi că norii

în ceruri se aprind.


Veni-vor alte vremuri,

veni-va vremea noastră,

Când zborul nu se frânge,

când cerul e senin,

Iar zarea purpurie

va deveni albastră

Şi către noi albastruri

din şapte ceruri vin...


Trezeşte-te iubito,

e vremea în schimbare,

Nimic nu ne opreşte

la ceruri să privim,

Plecăm în astă noapte

pe stele călătoare,

Avem o viaţă-n faţă,

e-a noastră... s-o trăim


Nici viata şi nici moartea

nu poate să despartă

Ceea ce-i scris în ceruri,

ceea ce ne e dat,

Chiar dacă lumea noastră

e pusă doar pe ceartă

Trăi-vom viitorul

sub semn de gând curat.


Grăbeşte-te şi vino,

te-aştept la miez de noapte,

Călătorim prin timpuri

cu paşi izbăvitori,

Te prind din nou în braţe

şi mă cuprinzi în şoapte,

Acesta-i drumul nostru...

Începe mâine-n zori!

[Nesus]

creatie proprie

[matuka]

TREZIRE

Mi-e inima un cantec de speranta
Mi-e inima sarutul de pe flori
Si iarba a-nceput din nou sa creasca
Si nu se mai ascunde sub ninsori.

Mi-e sufletul um zumzet de lacuste
Mi-e sufletul o mare de dorinti
As vrea sa plec cu tine catre munte
Si imi doresc sa fim doi necuminti.

Sa ne iubim printre fosniri de frunze
Sa ne iubim cu patima si dor
S-avem o mare de dorinti pe buze
Si sa ne contopim intr-un fior.

Sa ne iubim lasciv printre parauri
Si sa privim doar cerul mai apoi
Mi-e dor ca focul inimii sa-l scuturi
Si sa topeasca vesnice ninsori.

Sa ne iubim pe la rascruci de drumuri
Cand ceasul bate rar si apasat
Saruta-mi trupul invelit in muguri
Si sufletul ce parca a-nghetat.

Si du-ma mai apoi spre dimineata
Cu parul peste umeri rasfirat
Si sa iubim pasind din nou spre viata
Caci prea ades am plans si am oftat.

Iti multumesc,iubitul meu din noapte
Ca ne-am gasit acum intamplator
Iti multumesc ca m-ai salvat de moarte
Si ca traiesc din nou si imi e dor.

Sa ne iubim mereu muscand din viata
Sa ingropam zapezile in zori
Si sa ne bucuram de dimineata
Imbratisati si ingropati in flori.

[Iubirik]

Însemn pe cerul opalin



Dă-mi mâna iar, iubito,

te prind din nou în braţe,

Te uită, pleacă toamna,

şi iarna vine iar,

Cu ultima ei ploaie

de noi vrea se-agaţe,

Dar opaline ceruri

se-arată-n calendar.


Deasupra-i Carul Mare

şi Luna. Ne veghează,

Să fim hotarul vieţii

ce-ncepe de la noi,

Dormit-ai rău azi noapte,

de-a pururi vei fi trează,

Sub alburile iernii

trăi-vom amândoi.


Venind din lumea noastră

trăi-vom în iubire,

Că am plătit cu lacrimi

al raţiunii somn,

Acum întinde mâna,

fii pas de împlinire,

Să nu ma laşi vreodată

să cred că pot s-adorm.


Dă-mi mâna ta iubito,

şi prinde-mi mâna-n noapte,

Şi spune adevărul,

dar nu îl spune-n şoapte.

[matuka]

ULTIMUL SARUT

Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut
Caci am jucat pe-atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.


Striveste-mi visele in palma
Striveste-mi sufletul sub pasi
Caci a venit ultima toamna
Si poti prin frunze sa ma lasi.


Striveste-mi lacrima iubirii
Striveste-mi privirea in zori
Dar nu uita ca fericirii
I se cuvin atatea flori.


Striveste-mi lacrima-ntre valuri
Striveste-mi viata in zapezi
Si vino-apoi cantand pe maluri
Din cand in cand sa ma mai vezi.


Striveste-mi clipele in noapte
Striveste-mi noptile in zori
Caci ultimele mele soapte
Se pierd incet,printre ninsori.


Striveste-mi gandul si amintirea
Striveste-mi ochii verzi in flori
Si-n veci sa nu-ti intorci privirea
Caci m-ai uitat de atatea ori.


Noi am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut.

[matuka]

[Iubirik]

Vino aici...



Vino aici... nu vreau să plec acum,

Vreau să ramân să ştiu de ce trăiesc,

Mă simt că pot să fac din nou un drum,

E drumul meu, nu vreau să-l părăsesc!


Vino aici să redeschidem cerul,

Mi-dor spre ceruri iarăşi să privesc,

Să desluşim, în zori de zi misterul

De ce e greu să simt că mai trăiesc?


Vino aici... ne-aşteaptă miezul nopţii

Să-mi fii un prag pe care să paşesc

Şi s-auzim, prin scârţâitul porţii

Cum îngerii luminii ne vorbesc!


Vino aici sa fim două lumini,

Ce pot strivi absurdul nebunesc,

Suntem în cer văzuţi ca şi minuni,

De ce sunt unii care ne urăsc?


Vino aici..., te simt în miez de zi

Că eşti un gând de fapt Dumnezeiesc,

Am fost ce-am fost, pot fi ce ştiu a fi,

Un Univers să-mi fii, îmi tot doresc.


Vino aici, vreau uşa să-ţi deschid,

De când aştept să ştiu că nemuresc,

Pe câmpul vieţii ce-i mereu arid

Te-aştept să vii... s-arăt cât te iubesc?

[matuka]

VIATA E TOT

Lumina e viata si viata e zbor
De pasari ce fulgera nor dupa nor
Iubire e viata si viata e vis
Cu aripi de fluturi si flori de cais.

Un camp de verdeata cu fraged miros
E viata aceasta cu trup lunecos
Ea trece asa precum trecem in zbor
Pe luciul zapezii c-un simplu fior.

Viata e cartea pe care o stii
Zi dupa noapte amurg dupa zi
C-un dangat de clopot ce bate mereu
Si stiu ca va trece si ne este greu.

E zbuciumul marii pe timp de furtuni
E luna ce-ascunde atatea minciuni
E fosnetul ierbii cand trece un cerb
Si e substantiv,adjectiv sau verb.

E floarea de colt a iubirii dintai
E soapta de seara,spunand mai ramai
E dulcea mireasa cu mers diafan
E cantecul noptii pe-aripi de pian.

O fraza de clipe,de luni si de ani
Un sir infinit de salcami si castani
Un soare ce sta prea ades dupa nori
E viata aceasta-n mai multe culori.

Si focul ce arde si creste mereu
Si binele bine si binele greu
Si plansul amarnic al celui batut
Si visul sarcastic al celui avut.

E viata copilului in lume pierdut
Un semn de intrebare imens,nesfarsit
Un hohot de ras ce revine mereu
Si iarba ce creste acuma mai greu.

Viata e-ntregul acest Univers
Cu rauri de lacrimi,ce n-au nici un sens
Cu griji,bucurii,cu nevoi si dureri
Speranta-ntr-o zi mult mai buna ca ieri.

E-o grea batalie pierduta in zari
In care invinsii vor fi-nvingatori
Iubiti-o,caci mica e pe pamant
E raza de soare si boare de vant.

[matuka]

Mama lui boc cel mic
-poezie-
Pe o stânca neagra,
într-un vechi satuc,
chiar într-o casuta,
lânga un patuc,
plânge si suspina
o batrâna mica,
care are fiu
cât un pustiulica.
Caci la guvernare
fiul ei iubit
a plecat aseara
si n-a mai venit.
Celularul suna
noaptea jumatate.
Nu-i semnal,
si totusi:
- Oare cine-i, frate?
- Eu sunt, buna maica,
fiul tau dorit,
n-a mai mers Taromu’
si n-am mai venit
Sun din Capitala,
voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus,
sunt timonier.
Capi tan e dânsu’,
e ca la armata.
Mica mea ostire
fuge sfarâma ta.
Vine criza,
foamea,
oamenii ma-njur.
L-am servit pe dânsu’,
m-a mâncat în (cuvant cenzurat).
- Ce spui tu, straine?
Emil e departe,
cica de Basescu nu se mai desparte.
Am crezut ca-i gluma,
dar era sa mor.
L-am vazut aseara la televizor.
Emil e cuminte,
nu e derbedeu.
De esti tu acela,
nu-ti sunt mama eu!
Lasa-ma cu Zeus,
finca omul chel
se joaca cu tine
cum do reste el.
Te-a numit pe tine
dupa Stolojan.
Crezi ca e pe bune?
Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu,
asculta-l pe mos:
dupa tine vine
Leana lu’ Cocos.
Du-te la Ba sescu,
fa-i un ultim sluj,
apoi ia Taromu’,
sa te-ntorci la Cluj!

[Iubirik]

Iubire la sfârşit de toamnă


Şi ploaia vine iar, c-aşa-i în toamnă,

E ultima-i zvâcnire-n acest an,

Dă-mi mâna ta şi fii cu mine, doamnă,

Ne trece timpul... Vezi şi tu... în van!


Să ne plimbam prin ceruri când e noapte

Înlănţuiţi de-al sorţilor consemn,

Şi uită-mi ce a fost, rostind în şoapte

Al vieţii de-nceput fi-mi iar îndemn.


E toamnă... toamnă... frunzele-n cădere

Cad peste noi când drumuri rostuim,

Dă-mi mâna ta... Tu poţi să-mi dai putere

Şi, iar, în doi, şi munţii să-i urnim.


Începe iarna, alburi vin din munte

Deja căzut-au... semn venit din cer

Să ne arate că avem o punte

Să fim eternul vieţii prin mister.


Deschide-ţi ochii, poţi să-mi vezi privirea

Când mă renaşti prin tine şi-al tau gand,

Tu regăsindu-ţi rostul şi menirea,

Iar eu un rost în adevăr crezând.


Şi ploia vine iar, şi toamna pleacă,

In noaptea noastră cerul ni-i deschis,

Prin albul ierni răul lumii pleacă,

Iar noi dăm sens la ceea ce ni-i scris...

[Iubirik]

Purtam poveri si trecem in culise,
Lasand aripile la garderob,
Si zilele cad iar pe rand ucise,
Sub pasii tai si-ai mei, umpluti de glod.

Destinul ne impinge inainte,
Noi tragem cu putere inapoi,
Si ne trezim, ca vom muri fierbinte,
In flama noptii larmuind pe noi.

Ca niste pasari, in frunzisuri cuibul,
L-om ridica din ramuri si stigheri,
Vom imparti doar intre noi doi nimbul,
Din pomii infloriti in primaveri.

Tu vei ramane Eva mea eterna,
Pe care o iubesc acum cat pot,
Si-am sa te las sa pui capul pe perna,
Pe pieptul meu cu sarutari de foc.

by vanghelis008

[Nesus]

Daca" de Rudyard Kippling




De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu

Apoi ...nici nu stiu ce sa mai spun...nu stiu cum se intampla...dar toata lumea se impiedica de poezia aceasta

[Iubirik]

Daca" de Rudyard Kippling




De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu

Apoi ...nici nu stiu ce sa mai spun...nu stiu cum se intampla...dar toata lumea se impiedica de poezia aceasta

si acum ti-a venit randul sa te impiedici si tu???

[Nesus]

Daca" de Rudyard Kippling




De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu

Apoi ...nici nu stiu ce sa mai spun...nu stiu cum se intampla...dar toata lumea se impiedica de poezia aceasta

si acum ti-a venit randul sa te impiedici si tu???

Nu...nu mi-a venit.

[Nesus]

Daca" de Rudyard Kippling




De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu

Apoi ...nici nu stiu ce sa mai spun...nu stiu cum se intampla...dar toata lumea se impiedica de poezia aceasta

si acum ti-a venit randul sa te impiedici si tu???

Nu...nu mi-a venit.

Poate vii tu in locul randului

[Iubirik]

Apoi ...nici nu stiu ce sa mai spun...nu stiu cum se intampla...dar toata lumea se impiedica de poezia aceasta

si acum ti-a venit randul sa te impiedici si tu???

Nu...nu mi-a venit.

Poate vii tu in locul randului

tu vorbesti in somn ...sau i-ai scris lui mos craciun???

[Continut sponsorizat]