POEZI DE SUFLET(COPY /PASTE SAU CREATII PROPRI)

[Iubirik]

Rezumarea primului mesaj :

Va plac poeziile? Avetzi poeti si poezi preferate??Avetzi creatzii propri??Aici este locul unde le putetzi afisa

[Vizitator]

M-ai pus s-aleg

Mi-ai spus s-aleg intre rasarit si asfintit.
Am ales rasaritul.
Pentru ca orice rasarit isi are asfintitul sau.
Mi-ai spus s-aleg intre inger si demon.
Am ales ingerul, pentru ca exista Lucifer.
Mi-ai spus s-aleg intre inima si suflet.
Am ales inima. Pentru ca, oricum,
Dupa ce voi muri va ramane doar sufletul meu.
M-ai pus sa aleg intre Zeu si dragostea ta.
Te-am ales pe tine, pentru ca tu
Esti zeul care-mi ofera dragoste.
M-ai pus s-aleg intre viata si moarte.
Am ales sa mor pentru ca, stiu,
Voi ramane vie in amintirea ta.
M-ai pus s-aleg intre a respira si a bea apa.
Am ales sa beau apa. Pentru ca, oricum,
Sarutarea ta imi taie rasuflarea.
M-ai pus s-aleg intre ziua si noapte.
Am ales ziua. Pentru ca, oricum,
Fara tine e noapte.
M-ai pus s-aleg intre saracie si avere.
Am ales sa cersesc dragostea ta.
Dar cand mi-ai spus s-aleg intre viata ta si viata mea
Am ales viata mea.
Pentru ca, oricum, nu m-ai iubit niciodata destul
Incat sa meriti alegerea mea.

[fluturas_]

George Bacovia. Lacustra.

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.


Lucian Blaga. Izvorul nopţii.

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

[fluturas_]

Mihai Eminescu. Adio.

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,

Când degerând atâtea dăţi,
Eu mă uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arăţi
La geamuri.

O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniştit
De lună!

Şi când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!

Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.

Şi dacă luna bate-n lunci
Şi tremură pe lacuri,
Totuşi îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!

[Vizitator]

Nu plânge

poezie de Veronica Micle

Nu plânge că te dau uitării,
Şi nici nu plânge că te las...
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Şi ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanţ plin de tărie
Ca firul cel mai subţirel;
Când soarta vrea aşa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.

Şi nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Şi-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit...
Un dor se duce şi-altul vine
Şi vei uita că te-am iubit.

[ccristina]

Carmen: Doi ochi

Un tânăr se-ndrăgosti
De-o fecioară, într-o zi
Şi o ceru de soţie,
Ca mireasă lui să-i fie.
Dar oricât şi-ar fi dorit
Era vis de ne-mplinit,
Ea nu putea accepta,
Căci vedere nu avea.
Însă odată, cineva,
Ochii săi voi a-i da;
Doctorul i-a-nlocuit,
Ea vedere a primit.
Primul om ce l-a zărit
A fost prietenul iubit;
Dar atunci a observat
Şi de soţ l-a refuzat:
Orb era, cum ea a fost,
Deci să-l ia nu avea rost.
Şi-a plecat şi l-a lăsat…
El atât doar s-a rugat:
“-Deşi acum nu mă vrei,
Ai grijă de ochii mei!”

[Vizitator]

Zaharia Stancu - N-am sa va spun...



N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.

N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.

Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crangurile sunt pline de flori si de iarba
Si de arbori plapanzi care cresc.

[Vizitator]

Otilia Cazimir - Lumini si umbre

Ai ochii negri, mincinosi si rai
Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc - ca ochii tai.
Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna:
Ca pentru fuga crengile-si aduna -
Dar radacina-i leaga de pamant
De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc - de maine!
Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
Asa, izvorul ce se arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui -
isi tulbura izvorul apa lui.
Arar in ochi-mi dragostea surade
Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.
Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
Iubirea m-a intampinat cu ura:
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.
Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el
Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga...
Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga
In clipa cea din urma-a judecatii,
isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai - ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei - ca n-au ras niciodata.
Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite -
Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite
Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi?
Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai -
Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai
De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-atat de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat
Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare
Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine:
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o intrebi de-i inflorita pentru tine
Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi - taisul crud al nepasarii
Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare
Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !
Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac:
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert si sa te-mpac !
Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintei mele
Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina
Ce demon, oare, mi te-a scos in drum?
De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !
Eu am sa plec cu sufletul impacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat
Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime -
insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nimeni
M-am resemnat: atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari - pe care nu le-am pus.

[Vizitator]

George Calinescu - Interdictie

Nici n-ai iesit pe usa cea de perete data,
Si-ncep sa numar ziua cand vei veni din nou,
Ma învelesti cu parul si ma saruti o data,
Si pieri din fata mea cantand ca un ecou.

Iubirea mea-i facuta din grija si-asteptare,
Sa merg cu tine-alaturi îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în departare,
Si ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.

La ora fermecata te-astept cu îndoiala,
De-ntarzii simt o spaima, de vii, melancolie,
Mi-e teama de-aceea zi în veci catastrofala
Cand nu te va misca a mea thaumaturgie.

Din mine trupul tau nu se va face rodnic,
Putin te strang în brate, mai mult te vad în vis,
Nu-ti voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Sa merg cu tine-alaturi îmi este interzis.

[Vizitator]

Tudor Arghezi - Dragoste tirzie

Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat viltoarea sa ma ia
Si sa ma arda in dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atitea stele si cu-atiti fiori?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razletele streine le-mpreuna,
Si virstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tinara, trufasa si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atit, si nu-ti mai pasa
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertfiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea de tot si toata,
Calcind o pravila, uitind
Ca ai iesi din rind.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
In ce aveai in tine mai zvicnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramii ce esti, si eu intreg,
Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestemi si sa ma certi
Din departarea care iti ascunde,
Cu plinsii ochi, si coapsele rotunde.

[Vizitator]

Octavian Paler- Am invatat
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie,
Altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata,
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul circa 15 minute,
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva...
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca,
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor,
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca, oricum ai taia,
Orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi...
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie,
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc,
Dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat, am DREPTUL sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii,
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca, indiferent de consecinte,
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul,
Ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc,
Ca sa pot sa fiu iubit.

[ccristina]

Vreau sa te rog si eu ceva!
Nu m-alunga din viata ta
Mereu am fost sincer cu tine
Acum, fii si tu cu mine.

Poate ti-am gresit cumva
Iarta-ma, nu se va mai repeat
Nu imi doresc decat sa iti vorbesc
Sa-ti spun cat de mult te iubesc.

Poate nu-s eu ce iti doresti
Te inteleg daca ma parasesti
Si daca tu vei hotari asa,
Vreau sa aud din gurita ta

Imi doresc sa fii fericita
Si sa fii mereu iubita
Orice-n viata se va intampla
Vei fi mereu iubirea mea.

Te rog, gandeste-te la ce am spus
Nu vreu sa ai nimic de-ascuns
Oricat de tare adevarul va durea
Vreau sa-l aud doar din gurita ta.

[matuka]

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

RĂBDARE





Răscoleşti ghemotocul de ore aruncat, întâmplător,


într-un an ce părea că nu se mai
termină


Timpul căpătase ochii făţarnici ai iluziei


ce râdea spre visul despletit la
cumpăna vieţii,


destrămându-se, neobservat, deşi
aceeaşi melodie


se auzea tare
pe fundalul gol al aşteptării.


Răbdare! N-a venit încă Toamna,
gătită,


cu struguri brumaţi în plete şi-n
ore,


nici noaptea nu mai trimite spre
zori


parfum de regrete, petale şi ploi.


Răbdare! Grăbindu-mă, am căzut


spre cealaltă margine a orei


şi mi-am lovit inima, şi sufletul,
şi trupul


pe care s-au rostogolit curcubee,


şi primăveri reci, şi lacrimi
împietrite


în drum spre mâine.


Răbdare! Am ţesut ziua din stele


prea repede, prea repede,


de frică să nu se trezească uitarea


cusută cu fir de mătase în Vinerea
Mare.








CĂUTARE





Am căutat iertare


prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în
ore


şi orele se ceartă pentru minutul
iubirii pierdut pe Dealul Aşteptării,


nu mai înţeleg rostul vieţii, în
acest vacuum mă simt golită


de către Ieri, Azi şi Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima


dureros de adânc şi umilitor.


Am căutat înţelegere


şlefuind piatra ce de aproape se
transformare în stâncă


bătută de vise, de lacrimi şi de
câte un dor


ce albise timpul de dincolo de noi,


dar cerul albastru a trimis pe rând
stele


şi noaptea era atât de aproape de mine


încât am atins cu degetele mele de
cerneală , ochii lunii.


pe care am scris emoţionată “îndurare”.


Am căutat fericirea


în iarna aşteptării când pe geamul
iubirii, flori de gheaţă


se
conturase atât de bine


încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.


eu, troienită la poale de dor, mai speram


în ajutorul steluţelor argintii ce
se lăsau peste mine ca un un vis


Am căutat amintiri


în hăul toamnei şi-n căpiţa de
cuvinte


a căror cerneală se uscase de mult


şi-n pustiile nopţi, când
luceferii, întorşi spre un alt timp,


nu-mi mai luminau paşii spre mâine.


Obosită de atâtea căutări,


am eliberat Timpul de ierni şi de toamnele aducerilor-aminte


ce mă îndemnau să ating cu degetele
mele de înger credinţa iubirii.











AŞTEPTARE





Aşteaptă!


Va veni cineva să tragă zăvorul
trecutului,


dar să nu te grăbeşti ca de obicei
şi să nu plângi,


cârduri de păsări vor pleca spre
locuri străine,


ducând pe aripele lor
speranţe-nghemuite într-o clipă de dor



vor desena în aerul înmerismat de
salcâm litera dragă ţie….


o mai şi minte?


e pe la începutul alfabetului pe
care ai uitat să-o mai cânţi în cuvinte.


Ninge.., ninge…fără cuvinte, doar
cu petale de mai


ce fac din fiecare literă câte o
stea, şi câte o toamnă


şi aşa viaţa are de partea ei cerul
şi mai jos de mine, pământul


în care am să mă-n grop cu atâtea vaiete ale stelelor.


Aşteaptă!


Mâine, trecut de miezul nopţii,se
vor înnegri literele


din orele albe ale descântecului


fusul vieţii se învârte fără rost,
dar nu-l poţi opri.


Şi tot mâine, mai spre dimineaţă,


vor veni Ielele.., ai auzit doar de
ele în noaptea renunţării,


cu o plasă ţesută din orele care
dor, şi care mor…,


va mai ofta câte-o stea căzătore,


câte un vis pierdut într-un ungher
de sertar, uitat de ani,


şi nu va mai fi nimic, nimic…, doar noapte, noapte.., noapte.

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

POSIBILITĂŢI



Dacă aş fii sculptor aş dăltui tristeţea

în amurgul pastelat al toamnei

cu miros de liliac uscat şi de regrete

ce colorează marea în galben şi mov

aruncându-le întâmplător peste mâinele mele

renăscute din neputinţă.

***

Dacă aş fi pictor aş creiona speranţa

în omătul ce se va aşterne peste trupul

zilei de mâine, în mii de steluţe,

obosindu-mi visul devenit cocor

gata să plece spre un alt răsărit

***

Dacă aş fi muzician aş face un refren

doar cu nota “do” de la “dor”, “durere”, “dragoste”

iar în final, nota “la”- începutul lacrimii

ce s-a furişat în noaptea albastră

pe portativul de la care lipseşte

cheia speranţei – rătăcită de către Destin.

***

Dar eu sunt scriitor ce notez pe faţa lunii

descântece auzite în iarna de mai

când timpul mă lăsaseră în Valea Plângerii

printre stele şi doruri ce au împietrit orele

în ani plângăcioşi ca şi cerul Toamnei

spre care îmi este teamă să-mi îndrept privirea.

[orange]

In fiecare seara
Stau ,astept..
A nu stiu cata oara,
Dar paca m-ai uitat!

Doua nopti si doua zile
Ma gandesc sa mai astept
Vise multe si marunte
Parasesc un suflet frant.

Si-ai venit intr-o suflare
Tu, copil dement ce esti
Te iubesc asa de tare ,
Stiu,nu vrei sa ma ranesti.

[Vizitator]

Lucian Blaga
Primavara

A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce înseamna?
A iubi - de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.

[eliona]

sunt inchisa intr-un glob de sticla
incerc sa evadez dar nu reusesc
o voce imi spune sa raman aici
nu mai pot respira,ma sufoc
pe zi ce trece imi e mai greu
e inutil sa ma plang,nu rezolv nimic,
astept sa treaca timpul,
sa vad ce se va intampla,probabil nimic,
poate o sa ies,poate nu,cine stie?!?
in fiecare clipa ma gandesc,
la un trandafir alb ce zace
intr-o glastra uitata fara apa,
visele mi le-ai spulberat,
acum incerc sa adorm,
sa uit de tot,de toate,
sa-mi petrec ultimul timp,
gandindu-ma ca...poate....

[eliona]

imi e frica de trecut,
astept cu nerabdare sa te intorci,
in abisul inimii pusti,
astept sa ma strangi in brate,
sa imi spui cuvinte false,
sa imi mangai al meu suflet pustiu,
vreau o viata noua,
fara ca in ea sa ploua,
cu lacrimi nesfarsite,
din iubire ea asteapta,
sa se intoarca roata odata,
ti-ai batut joc de-o iubire,
una pura si cristalina,
apa rece din roua diminetii,
ma imbata si ma trezeste,
la realitatea cruda fara de speranta,
sufletul imi e negru,
soarele ce ma incalzea odata,
acum s-a stins,
in continuare sper ca te voi mai revedea,
macar in viata ce va urma...

[eliona]

cand ma gandesc la tine,
un dor nebun ma cuprinde,
cand imi aduc aminte,
de tot ce am trait impreuna,
te iubesc mai mult,
pe zi ce trece,nu mi te pot scoate din minte,
esti prcum soarele ce rasare dimineata,
in roua diminetii te zaresc,
stai neclintit,
stralucesti,pe frunza trandafirului ai ales,
sa te asezi si sa astepti,
ziua cea mult dorita,
si tot ce ai realizat,
vrei a se intampla,
te imaginezi in poala mea,
intr-o seara de vara,
langa mine,
o stea cazatoare zarim,
si ne amintim,
de clipe neuitate,
asteptam implinirea visului,
ce de mult a trecut,
acum ramane doar dorinta din trecut
ce ne apasa viitorul,
intotdeauna ma voi gandi la prima stea,
steaua care a cazut si nu mia indeplinit dorinta,
dorind sa te am mereu aproape,
trandafirul care te-a sustinut atata timp,
azi s-a ofilit,asa cum si eu te-am uitat,
sperand in vise spulberate,
de o noapte in care tu ai plecat.
nu ai avut curaj sa spui nu,
iar acum regreti ce s-a intamplat,
eu te-am lasat sa iti alegi calea,
te-am urmat in padurea intunecoasa,
te-am pierdut...dar nu imi pare rau,
de ceea ce a fost in trecutul meu.

[Vizitator]

sa intelegem ca astea sunt creatii propri?

[eliona]

dap....sunt creatiile mele in anumite momente de tristete

[Vizitator]

mda ...la 16 ani multe clipe de tristete

[eliona]

nici chiar asa...16 ani....o varsta frumoasa dar in cazul meu m-am maturizat mai devreme sa zic asa...sper ca ti-au placut creatiile mele cu toate ca fiecare om are momentele lui

[Vizitator]

sincer nu mi-au transmis nmk ..dar felicitari pt incercare

[eliona]

multumesc....apreciez sinceritatea ta o seara buna iti doresc

[Continut sponsorizat]